Powered By Blogger

marți, 16 februarie 2010

fericire in rate...

Era vineri seara si ea iesise ca de obicei. Era in satia de autobuz si se gandea la el, la serile lor de vineri, la intalnirile lor clandestine din fiecare saptamana, mereu in acelasi loc, de parac alt loc le`ar fi spulberat secretul pe care il pastrau cu sfintenie. S`a urcat in autobuz cu gandul la el, ii era dor sa fie langa ea. Nu era foarte tarziu, dar observa ca in autobuz nu era aproape nimeni. "Pana si autobuzul e singur" sa gandi in timp ce numara fulgii care cadeau. Ii scrisese deja numele pe geam si isi simti ochii umezi. Nu avea nici un chef sa isi puna iar masca fericita si sa minta pe toata lumea ca ii este bine si fara el cand de fapt, tot ce isi dorea mai mult era sa fie iar langa ea. Cobora din autobuz cu cateva statii inaintea cele in care trebuia sa ajunga de fapt. Vroia sa se elibereze macar pentru cateva momente de tot ceea ce simtea, de tot dorul si de toata iubirea pentru el. Merge agale, chiar daca stia ca o sa intarzie si fetele o sa se supere si o sa trebuiasca sa dea explicatii. De sus cadeau fulgi mari si reci care se i se asezau pe fata si pe parul abia aranjat. Stia ca o sa se ude si o sa se strice dar nu`i pasa, de parca nu era ea cea care punea mereu imaginea inainte de toate. Deodata auzi soneria telefonului si tresari "Probabil sunt fetele…" se gandi si il lasa sa sune crezand ca o sa se opreasca, dar crezuse gresit. Nu reusea sa ignore soneria enervanta si se hotar sa`l inchida, dar observa ca de fapt nu fetele sunau ci…el.
"- Ce vrei? il intreba, incercand sa`si ascunda emotia din glas.
- Vroiam sa vad ce faci…as vrea sa vorbesc ceva cu tine…
- Nu am timp acuma , ii raspunse desi inima ei zburase deja langa el.
- Te rog!Promit ca nu dureaza…
- Ne intalnim la locul nostru in 5 minute. Ai jumatate de ora sa pui tot ce ai de spus."
Si a inchis. Le`a sunat pe fete din taxi si le`a zis ca ajunge mai tarziu. Apoi a scos oglinda din poseta si si`a retusat machiajul. Nu vroia sa vada ca a plans, pentru ca o cunostea prea bine si si`ar fi dat seama. Trebuia sa fie puternica si sigura pe ea macar in fata lui. L`a vazut de la distanta. Era nins tot si tremura de frig in fata blocului. Brusc i se facu mila de el…parea copilul dulce de altadata care o astepta mereu sa vina chiar daca asta insemna sa indure ploaie, frig, caldura sau ceata. Plati, si cobora din taxi. Tremura, la fel cum a tremurat la prima lor intalnire.
" – Buna! i`a spus el zambitor. Ce faci?
- Bine, trebuia sa ma inatalnesc cu fetele. Ce s`a intamplat?
- Nu ma invitsi la o cafea? E cam frig sa stam aici sa vorbim…
- Ok. Hai sus."
A urcat inaintea lui, nesigura dar fericita ca il vede. Ajunsa in fata usii, cautatnd cheile il simti in spatele ei si inima incepu sa`i bata mai cu putere decat pana atunci. Deschise usa si intrara. Il invita in bucatarie, si se apuca sa pregateasca cafeaua.
"- Glumeama can am zis ca vreu cafea… ii spuse el. Vreau doar sa vorbim.
- Te ascult atunci…
- Stii,m`am gandit mult la tine zilele astea…si vreau sa stii ceva…
- Nu incepe din nou. Stii bine ca…
- Lasa`ma sa termin te rog…vreau sa stii ca in tot timpul asta mi`am data seama ca nu pot fara tine, si stiu ca e tarziu dar…am nevoie de tine…
- Pentru ce ai nevoie de mine? Il intreba revoltata. Ca sa fie cineva acolo indiferent ce faci? Ca sa fie cineva acolo sa te primeasca cand te intorci din bratele alteia?
- Nu, nu de asta am nevoie de tine. Am nevoie de tine pentru ca te…."
Ii puse mana la gura. Nu vroia sa il lase sa termine, pentru ca stia ca nu o sa poata trece peste, stia ca il iubeste prea mult ca sa il poata refuza. S`au privit in ochi si el s`a ridicat si si`a apropiat fata de a ei. Ii simtea respiratie aproape, il simtea atat de aproape si totusi avea inima stransa…ii era frica de ceea ce simte, ii era frica sa cada din nou. A strans`o in brate si si`a lipit buzele de ale ei. Tremura. Deci si lui ii era frica, si el o iubea inca…simtea asta…dar ii era frica sa o auda din gura lui. I`a luat capul in maini, s`a uitat in ochii ei si a sarutat`o din nou, dar de data asta, cu sete ca si cum ar fi fost un elixir pe care trebuia sa`l soarba dintr`o inghititura. Si ea, i`a raspuns exact la fel. Au inchis intr`un sarut tot ceea ce ar fi vrut sa`si spuna. A deschis ochii s`a uitat in ochii ei iar ea a dat din cap in semn afirmativ. Inca se intelegeau din priviri, stiau amandoi ca ceea ce simt e mai puternic decat ei. A luat`o in brate si a dus`o in dormitor. Au facut dragoste cu aceleasi emotii ca prima data, cu aceiasi dorinta ca prima data, fara sa spuna nimic, fara sa cera nimic unul de la celalalt. Mangaierile si privirile au spus mai mult decat ar fi putut spune mii de cuvinte. La final a strans`o in brate…
" – Nu te mai las sa pleci! i`a spus el zambind.
- Shhh… prea traziu pentru noi. Sau poate prea devreme. Lasa timpul sa treaca. Tu ai pe altcineva…eu o sa am pe altcineva…noi ne iubim asa cum probabil nu o sa mai iubim nicioadata pe nimeni altcineva…
- Si atunci?
- De acum ne inatlnim asa. In fiecare saptamana. Exact ca altadata. Stii bine ca lumea distruge tot ceea ce e frumos si oricum ei nu inteleg. E mai bine sa ne hranim acum cu…o fericire in rate "

2 comentarii:

  1. Fără cuvinte... Îmi place foarte mult cum scrii. Aparent în detaliu, dar în acelaşi timp gingaş ca sufletul din tine. :x

    RăspundețiȘtergere
  2. impresionant.. big up, keep it writing like this and you'll have the next best seller:D

    RăspundețiȘtergere